Carei                                                 

Carei este un municipiuîn judeţul Satu Mare, România.

Municipiul Carei este situat în nord-vestul României, la o distanţă de 99 km de municipiul Oradea. Se află în partea de sud-vest a judeţului Satu Mare, într-o regiune de câmpie, la 35 km de reşedinţa de judeţ.

Numele oraşului (villa Karul) apare într-un document datat din 1320, dar întemeierea localităţii este anterioară acestei date. În secolul al XIV-lea localitatea era o aşezare mică, cu câteva străduţe, casele ţăranilor fiind făcute din chirpici şi acoperite cu trestie, în jurul domeniului familiei Károlyi. La sfârşitul sec. al XVIII-lea în oraş existau următoarele cartiere: Cartierul Meseriaşilor, al Şvabilor, al Haiducilor, al Străzii-Mari, al Oraşului-Nou, al Evreilor şi al Ţiganilor, având magistraturi aparte pe cartiere (Judele, notarul şi un funcţionar), iar ţiganii aveau un voievod. Tot în secolul al XVIII-lea sunt amintiţi şi nobilii curiali, cum erau familiile Vaday şi Tompe, care aveau proprietăţi în oraş. Familiile Csiszar, Fekete, Jasztrabszky, Irinyi, Luby, Medc, Szaploncai şi Suhanyi, erau nobili inscripţionali, aflându-se sub jurisdicţie nobiliară. Deci oraşul avea un caracter agricol (marea majoritate erau iobagi şi jeleri), se dezvoltă comerţul şi meşteşugurile. În anul 1784 în oraş existau 370 de meseriaşi, practicând 54 de meserii şi uniţi în bresle meşteşugăreşti.

În anul 1727 îşi începe activitatea gimnaziul piariştilor (primul director fund Bentsik Gabor, iar ultimul - în anul 1948 - Kovacs Bela). În 1754 contele Karolyi Ferenc înfiinţează în oraş prima tipografie a comitatului Satmar, iar în anul 1765 se deschide prima farmacie a oraşului (farmacia Jclinek). Dintre evenimentele secolului al XVIII-lea consemnăm arderea pe rug, la Carei, a ultimelor vrăjitoare. În anul 1730 Toth Borka din localitatea Sarollyan a fost condamnată la moarte şi arsă pe rug la Carei, iar în anul 1745 vrăjitoarele Rekettye Pila şi Varga Anna din comuna Csaszlo, au fost interogate şi supuse la chinuri groaznice, condamnate la moarte şi arse pe rug în oraş. În secolul al XIX-lea se continuă dezvoltarea şi urbanizarea oraşului. După revoluţia de la 1848 oraşul primeşte statut organizat, care intră în vigoare în anul 1876, când Hegedus Jozsef devine cel dintâi primar al oraşului. Sigiliul şi stema oraşului datează din 1848, reîntărite în 1902 şi 1907 de împăratul Ferenc Jozsef. În anii 1920 se constitute în oraş noi cartiere: cartierul Petreşti, Tireamului, Căplenilor, se populează cătunul Galamboş, Tiszlviselo-telep (str. Nicolae Iorga) cu locuinţele funcţionarilor din oraş. Până în secolul al XVI-lea populaţia oraşului a fost maghiară, dar tabloul etnic se va schimba în urma colonizărilor şi a mişcării populaţiei. Astfel, în anul 1779 în domeniul "Karoly Mezo Varos" al contelui Karolyi Antal, compoziţia etnică a populaţiei se prezintă astfel: "Natio maghiar, rus, român, evrei, şvab, german. Gospodari cu locuinţă proprie 939, în cartierul Haiducilor 72, tot acolo jelerii 20, evreii au 32 de case. Suma 1063".

Deşi între anii 1760-1926 este centrul comitatului Satu Mare, oraşul cunoaşte o slabă dezvoltare industrială, menţinându-şi caracterul agricol până în jurul anului 1960. În anul 1926 a fost ataşat judeţului Sălaj.

Obiective turistice:

• Castelul Karoly.
• Parcul castelului.
• Teatrul Municipal.
• Clubul Elevilor.
• Monumentul Eroilor.
• Gara.
• Primăria oraşului Carei.