Borşa                                                     

Borşa este un oraş din judeţul Maramureş, România.

Borşa se află la 47°39′ latitudine nordică şi 24°39′ longitudine estică. Altitudinea localităţii fiind la Valea Hotarului 617 m, in centrul oraşului 673 m., iar în complexul turistic, la Gura Fântânii 823 m.

Într-o descriere a localităţii din anul 1941 se aminteşte că această comună răsfirată şi risipită are o lungime de 59 km şi o lăţime de 35 km.
Localitatea Borşa se întinde, azi, pe o suprafaţă de 47482 ha. Întinderea localităţii de-a lungul şoselei care o străbate de la Valea Hotarului , pe lângă pasajul de cale ferată, până la Gura Tiboului (râul Tibou), măsoară 52 km, fiind una dintre cele mai lungi aşezări din ţară.

Prima atestare documentară a localităţii datează din 1353, când se menţionează că făcea parte din domeniul Cuhea ce aparţinea Bogdăneştilor (în jumătatea ajunsă, înainte de acest an, în stăpânirea lui Bogdan). În 1365, regele Ungariei, Ludovic I, confiscă domeniul Bogdăneştilor (inclusiv Borşa, sub numele Borş) şi-l dăruieşte Drăgoşeştilor (fiilor lui Sas: Balc, Drag, Dragomir şi Ştefan), această danie fiind întărită în 1373 şi 1384- cf. Radu Popa, Biserica de piatră din Cuhea şi unele probleme privind istoria Maramureşului în secolul XIV, în SCIV, tom XVII, nr.3/1966, p. 513 . Numele Borşei reapare în documente la 20 iunie 1450, când în această posesie sunt introduşi Nicolae şi Luca, fiii lui Ştefan, şi Nan, fiul lui Hotiko din Vişeu - cf. I. Mihaly, Diplome maramureşene, Sighet, 1900,p. 350-353. Un eveniment important din istoria localităţii este victoria obţinută de borşeni, sub conducerea protopopului Şandor Lupu, asupra tătarilor care se întorceau din ultima incursiune de pradă în Maramureş, în 1717, la locul numit, astăzi, Preluca Tătarilor. Biserica din localitate a fost arsă în această incursiune şi refăcută în anul 1800. Aproape la un secol distanţă (1895) a fost construită una nouă, din piatră, existentă şi azi. În 1774 Borşa era comună şi parohie.^[

Relieful zonei Borşa este muntos, foarte accidentat, cu pante repezi şi diferenţe mari de nivel. Înălţimile care se întâlnesc în zonă ţin de trei formaţiuni muntoase: Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului şi Munţii Ţibău. Aceşti munţi înconjoară o depresiune şi sunt aşezaţi ca adevărate ziduri naturale de cetate, aici se poate aminti o ramură industrială importantă a regiuniii mineritul din zona Baia Borşa.
Munţii Rodnei se intind pe o distanţă de 40 km de la est la vest şi au două vârfuri principale: Puzdrele (2188m) si Pietrosu (2303m fiind cel mai inalt din Carpaţii Orientali).
Cel mai inalt vârf din Munţii Maramureşului, este vârful Toroiaga (1929,9 m) la poalele căruia este situat cartierul Băile Borşa (aparţinând oraşului).
La sud, hotarul oraşului Borşa este mărginit de culmile Munţilor Rodnei, cu vf. Pietrosul, vf.Negoiescul Mare si vf. Repezii. Vf. Pietrosul (2303 m) desparte Borşa de judeţul Bistriţa Năsăud.In partea de răsărit se află Carpaţii Răsăriteni, prin râul Tibou, Borşa are hotar cu Bucovina, mai precis cu judeţul Suceava.
In partea nordică, dincolo de vf. Toroiaga, Borşa are hotar cu Ucraina, iar spre N-V hotar cu Vişeu de Sus despărţiţ de acesta prin Valea Vaserului - Valea Răului , iar de comuna Moisei o desparte Izvorul lui Dragoş.

În interiorul zonei, există o serie de obiective interesante, care prin folosirea drumurilor forestiere existente sunt accesibile turiştilor. Regiunea Borşei este accesibilă si printr-o o cale ferată linia : Salva – Vişeul de Sus – Sighetu Marmaţiei cu legatură la Borşa. Din păcate de câtiva ani, C.F.R.-ul a sistat transportul de călători pe ruta Vişeu - Borşa, aceasta fiind preluată de transportul I.R.T.A. cu autobuze sau maxi-taxi, doar pâna în oraşul Vişeu de Sus, sau cu autoturismele personale, din lipsă de călători.

Calea ferată cu ecartament îngust care asigură accesul pentru exploatările forestiere în zona Vaser – Novat, a devenit şi o cale de acces pentru turişti, garniturile de tren fiind prevăzute cu vagoane pentru călători (vagoane platformă sau vagoane închise).