Romania-ro.jouwweb.nl
Home » Podgorii » Sâniob

Sâniob                                                 

Sâniob este un sat în comuna Ciuhoi, județul Bihor, Crişana, România. Satul Siniob (Szentjobb) se afla la circa 40 km de Oradea spre nord-vest pe malul drept al riului Barcau si impreuna cu satele Ciuhoi,Cenalos si Sfirnas face parte din comuna cu resedinta in Ciuhoi.Numele si istoria acestei asezari au strinsa legatura cu Sfânta Dreaptă si cu abatia care timp de 4 secole a pazit aceasta relicva Dar sa incepem cu inceputul.Stefan I-ul (devenit ulterior dupa canonizare Cel Sfint) regele Ungariei a murit la 15 august 1038.A fost inmormintat intr-un sarcofag de origine romana (se stie ca sarcofagele romane aveau forma de casa) recioplit si remodelat in sicriu crestin,asezat in bazilica regala din cetatea de scaun a Ungariei la aceia vreme si anume Szekesfehervar.In timpul domniei regelui Bela I-ul in anul 1061 o parte a supusilor unguri necrestinati (pagani) s-au revoltat cerindui acestuia (regelui) si crestinilor sa revina la vechea credinta stramoseasca.Armata regala a infrint aceasta revolta insa in perioada ostilitatilor pentru mai multa siguranta(sa nu uitam ca acesta a convertit poporul maghiar la crestinism) ramasitele pamintesti ale lui Stefan Cel Sfint au fost mutate in secret sub o lespede uriasa.Se pare ca atunci calugarul Mercurius care facea parte din ordinul benedictin si care oficia ca trezorier pe linga biserica Sf. Maria (Boldogassony-Templom) din resedinta regala Szekesfehervar, a taiat bratul drept al defunctului rege si pe ascuns a transportat aceasta relicva (moaste) la mica manastire din lemn a familiei in satul Berekisbe (altfel:Kiss-Berki,adica Barcaul Mic) actualul Siniob pe malul drept al riului Barcau.Cindva Barcaul avea un brat (o deviatie) prin aceasta asezare si probabil de aici vine denumirea de Barcaul Mic.In anul 1083 regele Stefan I-ul a fost sanctificat devenind Szent Istvan (Stefan Cel Sfint) iar cu aceasta ocazie a fost deschis si mormintul regal dar spre surprinderea tuturor Altetei Sale ii lipsea mina dreapta.Abia in timpul domniei lui Ladislau I-ul (de fapt Laszlo=Vasile dar asa este cunoscut in istoria romanilor) la 30 mai 1084 a fost gasita Sfinta-Mina (Szent-Jobb).Dovedind o aleasa diplomatie, regele Ladislau nu l-a pedepsit pe Mercurius si nici nu a mutat relicva inapoi in capitala statului.Dimpotriva in cinstea Sfintului Stefan a initiat o abatie in proaspata numita Szent-Jobb falu (sat) si-a dat ordin pentru construirea unei manastiri mai mari din lemn.Aceasta manastire a fost sfintita in cinstea Sf. Marii.Enigma ca a fost trecuta sub hramul Sf. Marii si nu a Sf. Stefan se explica prin faptul ca aici era deja o biserica inaltata spre cinstirea Sfintei Fecioare.Dupa ce-a fost ridicata noua manastire si s-a confectionat o racla frumos ornamentata pentru sfinta relicva, regele Ladislau insotit de un alai fastuos format din marimile regatului maghiar de la aceia vreme si de episcopi, a asezat personal racla cu moastele sfinte pe altarul bisericii pentru ca impreuna cu poporul maghiar, sa aduca in mod deschis omagii ilustrului sau predecesor. A trecut manastirea sub obladuirea calugarului Mercurius si a ordinului benedictin. Veniturile unor tinuturi au fost directionate spre aceasta manastire. A trimis un personal numeros (peste 100) pentru intretinera sfintului lacas. Asa incit la poalele manastirii s-a format un mic orasel cu numele Szent-Jobb uneori fiind numit (ulterior) si Szent-Jog. Acelasi rege i-a lasat prin testament printului Almos sa ridice o biserica de piatra pentru sfinta relicva. Biserica de piatra a fost ridicata in anul 1098. Pina in sec. al XVI-lea aceasta manastire a fost unul dintre centrele de cultura a crestinismului.Principala ocupatie a calugarilor benedictini a fost slujirea altarului dar pe linga asta aveau de indeplinit si unele indatoriri mai degraba laice cum ar fi : ofereau ospitalitate calatorilor, ingrijeau bolnavii si schilozii, invatau copii din zona carte in scoala din manastire. Altii au scris, copiat sau pictat Kodexe. Au ramas fideli vechii lor devize "cu crucea si plugul" (keresztel es ekevel) devenind harnici gospodari lucrind pamintul, cultivind pomii fructiferi si vita de vie pe dealurile din imprejurimi. Au crescut animale cu precadere cai de rasa renumiti, apoi au infiintat o balta de peste vizibila si in ziua de azi.Vinul de Siniob era renumit si exportat pina in Europa de Vest.De-a lungul anilor unii dintre regii maghiari, poate invidiosi pe bogatia abatiei, le-a ingradit calugarilor unele drepturi (ex. regele Kalman) altii i-au repus in drepturi (Geza al II-lea). Apogeul a fost atins undeva pe la mijlocul sec.al XIII-lea cind manastirea avea in stapinire 25 de sate printre care era si satul Csanalos.

In anul 1239 abatia a primit dreptul de adeverire (legalizare) a unor acte. Dar in timpul domniei lui Ludovic Cel Mare in jurul anului 1350 a pierdut acest drept. Mai mult decat atat in anul 1351 partea bratului de la incheietura palmei in sus a Sfintei Miini a fost desprins si dus in cetatea Lemberg din Polonia. Ulterior (nu se stie exact cand) si palma a ajuns in Ungaria. Documentele vremii mentioneaza ca in anul 1433 la Szekesfehervar era pomenita in timpul unei predici de calugarul franciscan Laskai Osvat. Odata cu redobindirea dreptului de-a emite acte in timpul cand administrator era arhieru Majthenyi Tamas (1469-1471) la manastire au aparut si trei tipuri de stampile conventionale pentru legalizarea actelor emise.Treptat puterea calugarilor benedictini si implicit a manastirii a scazut simtitor, culminind cu izgonirea Ordinului Benedictin si inlocuirea acestuia cu Ordinul Paulinilor in anul de gratie 1493 prin "bunavointa" episcopului de Oradea. In ciuda masurilor administrative si economice luate de noi stapini, decaderea influientei politice (in zona) si economice a continuat. Deja in anul 1531 in stapinirea abatiei mai erau 7 sate: Saniob, Cenalos, Ciuhoi, Sarsig si Simiclaus in apropierea manastirii si Piscolt respectiv Ecseg la departare. Domnia paulinilor in tinuturile noastre n-a dainuit prea mult.Contele Telegdy Miklos patrunde in manastire cu cativa soldati in anul 1556,ucide 7 calugari paulini si ia abatia in stapanire in numele Bisericii Reformate.

Cetatea Saniobului a fost pomenita in documente abia in anul 1475 ca si cetate a abatiei. Nu sant date concrete dar se pare ca (dupa unele indicii) cetatea a fost ridicata cu mult timp inainte, in jururul anului 1241 ca pavaza inpotriva navalirii hoardelor tatare in Transilvania.Odata cu expansiunea otomana spre nordul Europei, rolul cetatii a crescut si drept urmare a fost pomenita tot mai des in acte. Zidurile acestei cetati erau ridicate in jurul manastirii.In perioada anilor 1563-1607 cetatea si-a schimbat stapinul in mod repetat (ca de altfel si ulterior) intrand in posesia unor mosieri ca:Nemeth Ferenc,fam. Csaky sau Bocskai Istvan.Acesta din urma a consolidat cetatea pe la 1559. La data de 1 Mai 1607 cetatea Siniobului a fost daruita de Rakoczi Zsigmond, principele Transilvaniei,mosierului Rhedey Ferenc care a reconstruit din temelii cetatea si a refacut biserica din manastire. Aici se afla de altfel si mormantul acestuia.In anul 1660 turcii au ocupat cetatea Oradei, iar la data de 21 Februarie 1661 fara nicio impotrivire (nu erau destui aparatori) si cetatea Siniobului, a doua ca marime in aceasta zona la aceia vreme. Timp de cativa ani cursul mediu al Barcaului a devenit un adevarat teatru de operatii militare. La 9 Februarie 1686 armata austriaca condusa de generalul Caraffa formata din 4000 austrieci si 3000 maghiari condusi de capitanul Petnehazi David dupa o lupta scurta in apropierea satului Cenalos reusesc sa impresoare cetatea Siniobului si chiar s-o cucereasca dupa un asediu sustinut de o puternica artilerie.Dupa cativa ani la 7 Iunie 1692 a fost eliberata si cetatea Oradei.Cetatea Siniobului a fost daramata in anul 1711 din ordinul subprefectului (alispan) Komaromy Gyorgy. Dupa ce in anul 1728 episcopul Csaky Miklos a trimis un preot catolic la Saniob, din pietrele fostei cetati si chiar din pietrele bisericii protestante ridicate de Rhedey Ferenc (adica a vechii manastiri) s-a inaltat o biserica romano-catolica in anul 1736.In ziua de azi urmele manastirii si cetatii sunt greu de definit.Pe dealul din imediata apropiere a bisericii se ridica o cruce mare de piatra cu vedere splendida spre intreaga vale (din zona) a Barcaului si spre bisericile catolice si reformate inaltate pe locul unde candva trona vechea cetate a Sinobului.In anul 1994 pe zidul micutei biserici (kapolna), din cimitirul romano-catolic, a fost pusa o placa comemorativa in cinstea SFANTEI MAINI (SZENT-JOBB) la ordinul si sub directa indrumare a episcopului Tempfli Jozef.Daca peste cetatea si manastirea Siniobului se asterne incet uitarea, cultul Sf. Istvan si o data cu el a Sf. Miini Drepte este mai viu ca niciodata.De un fastuos ritual au parte de cateva ori pe an la bazilicile Sf. Istvan din Ungaria.La Saniob exista un ceremonial mai modest in ziua cand se sarbatoreste nasterea Maicii Domnului la 8 Septembrie adica Santamaria Mica cum este denumita in popor.