Muzeul Național Secuiesc

Muzeul Național Secuiesc, din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, a fost înființat în anul 1875, având ca scop declarat cercetarea și prezentarea comunității și a memoriei culturale regionale din Ținutul Secuiesc.

Din 1879, instituția a devenit bun public al comunității secuiești. În prezent, acesta funcționează ca muzeu regional finanțat de Consiliul Județean Covasna.

În 1929, Alexandru Tzigara-Samurcaș, în calitate de inspector general al Muzeelor din România, a apreciat că Dintre toate muzeele provinciale din întinsul țării românești, pe lângă cele din Cluj, cel din Sf. Gheorghe este, fără îndoială, cel mai interesant și cel mai plin de surprize ...

Alexandru Tzigara-Samurcaș avea o legătură sufletească cu acest muzeu, deoarece în Primul Război Mondial, regele Ferdinand I al României l-a trimis cu împuternicirea de a instala o gardă militară la Muzeul Național Secuiesc, ca să salveze colecțiile ce începuseră a fi descompletate, în imprejurările tulburi ale conflagrației.

După retragerea trupelor române, guvernul maghiar i-a trimis suveranului român, pe căi diplomatice, o scrisoare de mulțumire, în care se exprima recunoștința pentru salvarea patrimoniului muzeului, scrisoare ce se păstrează în arhiva Muzeului din Sfântu Gheorghe.

În 15 iunie 1953, când s-a înființat Instituția Arhivelor în județul Covasna, ca unitate subordonată Serviciului Regional al Regiunii Autonome Maghiare Mureș a Arhivelor Statului, o parte din fonduri au fost preluate prin transfer de la Muzeul raional (denumirea din acea vreme a Muzeului Național Secuiesc).[3]eul raional (denumirea din acea vreme a Muzeului Național Secuiesc).

Muzeul posedă o serie de secții interne, găzduite în Str. Kós Károly nr. 10, din municipiul Sfântu Gheorghe, într-o clădire special construită în anul 1912, după planurile arhitectului Kós Károly:

Biblioteca, cu colecții de carte veche, arhiva presei de epocă și alte colecții speciale. Cel mai valoros obiect din patrimoniul bibliotecii este Codicele Apor, care conține psalmi din prima traducere maghiară a Bibliei, realizată în sec. al XV-lea.Secția de științele naturii, care deține peste 60.000 de obiecte. Sunt expuseo colecție paleontologică de mamifere pliocene și cuaternare din Europa Centrală și de Est, o colecție de ciuperci din România, precum și colecția de fluturi „Diószeghy” cu peste 23.000 exemplare.
Secția de arheologie-istorie are în păstrare peste 50.000 de obiecte, între care și mărturii privind rolul militar al secuimii în evul mediu, relicve din Revoluția de la 1848, mobilă și sticlă de valoare.
Secția de etnografie, care deține peste 15.000 de obiecte. Semnificative sunt broderiile domnești din sec. XVII–XVIII, o colecție de cahle și de ceramică, mobilă veche sculptată sau pictată, o colecție de jucării populare tradiționale. În exteriorul clădirii, în aer liber, se prezintă porți secuiești, stâlpi funerari sculptați, precum și o casă veche , din 1767, adusă din zona Ciuc, care este mobilată parțial cu piese originale.