Palatul Bánffy                                  

Palatul Bánffy este un important edificiu baroc din Clujul secolului XVIII (Piața Unirii nr.30), operă a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann.

Construit între 1774 și 1785 pe laturile unei curți rectangulare de către contele Gheorghe (György) Banffy, este considerat a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania.

Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy și statui ale unor personaje din mitologia romană: Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva și Hercule.

Palatul a găzduit ca oaspeți pe împărații Francisc I și Franz Josef.

Începând cu 1951, palatul adăpostește Muzeul de Artă din Cluj, cu un valoros patrimoniu de pictură, grafică și artă decorativă.

Nucleul acestui patrimoniu este Colecția Virgil Cioflec, ce reunește opere ale artiștilor consacrați (Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Dimitrie Paciurea) cu cele ale talentelor autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu ș.a.) dispuse în peste 20 de încăperi.

Expoziția de bază prezintă și lucrări ale unor artiști mai puțin cunoscuți din Transilvania secolelor XVIII-XIX, respectiv o importantă colecție din lucrări de mare valoare aparținând școlii de pictură din Baia Mare.

Depozitul muzeului adăpostește valori imense, cenzurate din diferite motive istorico-politice.

Etajul clădirii, ce adăpostește Galeria de Artă, a fost închis în 1990 din cauza stării avansate de degradare a edificiului și redeschis în 1996. Muzeul Național de Artă Cluj-Napoca a fost nominalizat la premiul EMYA pentru muzeul european al anului 1997.