Muzeul Național de Istorie              
      al Bucovinei

Muzeul Județean din Suceava (cunoscut și sub numele Complexul Muzeal Bucovina) este principala instituție muzeală din județul Suceava.

Aceasta funcționează într-o clădire construită între anii 1902-1903, în stil baroc, situată pe Strada Ștefan cel Mare nr. 33, în centrul municipiului Suceava.

Clădirea Muzeului Județean din Suceava a fost inclusă, sub denumirea de Fosta prefectură, azi Complexul Muzeal „Bucovina”, pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-m-B-05480.

Clădirea care în prezent găzduiește Complexul Muzeal Bucovina și secțiile de istorie și de artă ale acestuia a fost construită la începtului secolului al XX-lea, în perioada în care primar al Sucevei era Franz Des Loges.

Lucrările au început în primăvara anului 1902 și au fost finalizate în aprilie 1903.

Inițial, edificiul a îndeplinit rolul de sediu al Căpităniei Districtului Suceava, el mai adăpostind Oficiul poștal și telegrafic și pe cel vamal.

După Unirea Bucovinei cu România în anul 1918, clădirea a servit ca sediu al Prefecturii județului Suceava. Începând din anul 1968 adăpostește Secția de Istorie a Muzeului Județean Suceava.

Între anii 1976-1979 edificiul a fost supus unor ample lucrări de renovare și de reamenajare interioară, pentru a corespunde cerințelor găzduirii Muzeului de Istorie din Suceava.

Au fost recondiționate fațadele exterioare și s-au executat amenajări interioare pentru crearea unui circuit muzeal continuu la etaj.

Clădirea are două niveluri (parter și etaj), unde încăperile sunt dispuse simetric. Atât la parter, cât și la etaj, de o parte și de alta, se deschid din holul central, coridoare longitudinale, de-a lungul cărora se înșiruie camerele (câte 25 pe nivel).

Modulul arhitectural central, care depășește prin înălțime aripile clădirii, este pus în evidență și de un ușor decroș, în axul căruia se găsește la parter intrarea, iar la etaj un balcon din fier forjat și un altorelief reprezentând stema Moldovei, mărginită lateral de o cunună.

Același decroș este prezent și la cele două extremități ale edificiului, dinspre Strada Ștefan cel Mare. Fațada este împărțită pe orizontală în două registre: cel corespunzător parterului, cu ferestre dreptunghiulare prinse într-un parament de bosaje de tip rustic, și cel superior, cu ferestre deasupra cărora sunt dispuse elemente în relief, fie sub formă triunghiulară, fie sub formă de bare orizontale, alternând grupat.

La data de 2 iulie 2004, pe fațada clădirii, în stânga intrării principale, a fost amplasată o placă memorială din marmură albă, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Placa conține următorul text:
"Dezvelită cu prilejul comemorării a 500 de ani de la trecerea în eternitate a lui Ștefan cel Mare și Sfânt".

O placă memorială similară a fost amplasată la aceeași dată pe un zid al Cetății de Scaun a Sucevei.

Istoric

Muzeul a fost înființat în anul 1900 din inițiativa unor intelectuali suceveni.

Deținător, inițial, al unui patrimoniu restrâns, rezultat din săpăturile arheologice începute în anul 1895 la Cetatea de Scaun a Sucevei, muzeul și-a îmbogățit de-a lungul timpului colecțiile, și-a amplificat și diversificat în permanență activitatea.

Dispune în prezent de valoroase colecții arheologice, numismatice, fonduri memoriale și documentare, cărti, reviste, manuscrise, partituri, arme, uniforme, pinacotecă.

Expoziția de istorie, din Strada Stefan cel Mare nr. 33, reorganizată și deschisă în 1981, prezintă istoria Bucovinei, în contextul istoriei naționale.

Obiecte expuse

Exponatele demonstrează existența unor așezări umane care dăinuiesc încă din paleolitic și până în perioada modernă.

Astfel, în săli separate sunt expuse unelte, arme, obiecte de uz casnic, podoabe aparținând diferitelor epoci istorice.

Camera cea mai vizitată a muzeului este Sala Tronului unde s-a încercat refacerea sălii tronului din Cetatea de Scaun a Moldovei, aflată în zona de la etaj care a fost distrusă din vechime.

Personajele reprezentate în această cameră sunt: Ștefan cel Mare, Maria Voichița (a treia soție a domnitorului), Bogdan al III-lea cel Orb, fiu și urmașul său la tronul Moldovei, precum și o serie de dregători.

Momentul prezentat aici este cel al împroprietăririi unor răzeși ca semn de recunoaștere pentru vitejia arătată în lupte.

Hainele și podoabele purtate de personaje sunt lucrate manual, respectând straiele originale. Pentru a apropia manechinele de personajele care le reprezintă s-a folosit păr natural, iar pentru ochi proteze oculare. Corpul acestora este realizat din fibră de sticlă. Întregul ansamblu a fost inaugurat în anul 1980, la fel ca întreaga expoziție permanentă.

Deși este o reconstituire, Sala Tronului are la bază documente, descoperiri arheologice și fresce datând din epoca lui Ștefan cel Mare.

Muzeul de Artă

În cadrul muzeului mai există și o secție de arte în care sunt expuse lucrări ale unor artiști cunoscuți, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonița, Corneliu Baba precum și ale unor artiști locali, Constantin Ungureanu Box.

Muzeul se bucură de evenimentul găzduirii unor expozitii itinerante.

Una din expozitii a fost cea în care au fost reprezentate în ceară bisericească personaje mitice, religioase și personaje din filme, aduse de la Sankt Petersburg.

Figuri precum Moise, Buddha, personajele din trilogiile "Stăpânul inelelor" și "Harry Potter" au încântat privirile vizitatorilor.

Piesa de rezistență a expoziției a fost reprezentarea în mărime naturală a tabloului Cina cea de Taină. Pictura originală împodobește unul din pereții Bisericii Santa Maria delle Grazie din Milano.