Muzeul Gheorghe Tattarescu 
Muzeul memorial Gheorghe Tattarescu (1820-1894), este găzduit de casa în care a trăit și creat timp de patru decenii cel care a fost, alături de Theodor Aman, întemeietorul Școlii de Arte Frumoase din București.
Construcția inițială este ridicată la începutul secolului al XIX-lea de Dimitrie Popescu (din Mahalaua Gorganului) pe ulița Belvedere, astazi str. Domnița Anastasia nr. 7.
Moștenitorul lui, colonelul Alecu Popescu vinde la mezat casa și locul pe data de 25 mai 1855 pictorului Gheorghe Tattarescu pentru suma de 1231 de galbeni.
Timp de trei ani, pâna în anul 1858 Tattarescu renovează casa și îi dă un caracter de han prin adăugarea unui cat cu geamlâc.
Casa devine locuința și atelier atât pentru artist cât și pentru elevii săi.
În anul 1951, în urma donației Georgetei Wertheimer, nepoata pictorului, ansamblul devine Muzeu memorial Gheorghe Tattarescu.
Declarată monument istoric, casa amintește de arhitectura vestitelor hanuri ale Bucureștiului de altădată, constituind un colț caracteristic al vechiului oraș.
Muzeul memorial adăpostea o colecție cuprinzând un bogat patrimoniu de pictură, grafică (compoziții, portrete, desene), pictură murală în stil neo-pompeian, mobilier de epocă, obiecte personale, precum și un bogat fond documentar.
La etaj fusese reamenajat atelierul artistului și se aflau expuse marile pânze istorice cât și galeria de portrete care l-au consacrat pe artist în conștiința contemporanilor săi.
Tot la etaj locuia doamna Georgeta Wertheimer cu soțul, colecționarul Jacques Wertheimer.
La parterul muzeului (în fostele ateliere ale elevilor lui Tattarescu) se amenajează în anii `60 ateliere de creație ale Uniunii Artiștilor Plastici.
Intrând pe gangul muzeului, în partea stângă era atelierul pictorului George Ștefănescu iar în dreapta atelierul de sculptură a lui Emil Ruși.
În curtea interioară scenograful Giulio Tincu și sora doamnei Wertheimer, cunoscuta artistă plastică Micaela Eleutheriade își aveau atelierele de creație.
Muzeografii Adriana Bobu și Aurelia Mocanu au adus o importantă contribuție la conservarea colecției de artă.
După Revoluția Română din 1989 Primăria Capitalei a reabilitat muzeul Gheorghe Tăttărescu, dar în clădire au fost depozitate picturile din patrimoniul Pinacotecii București, iar clădirea a fost închisă pentru public.
Aici lucrările de artă sunt conservate în condiții termohidrografice total necorespunzătoare. Deoarece microclimatul nu este stabil, lucrările de artă suferă un proces de degradare continuă ca urmare a atacului de mucegai și a contracțiilor bruște ale suporturilor în urma variațiilor de temperatură și umiditate.