Muzeul Național de Artă                
       al României

Muzeul Național de Artă al României, este cel mai important muzeu de artă din țară. Funcționează în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor. Muzeul a fost înființat în 1948 în fostul Palat Regal din Capitală.

Muzeul Național de Artă din București are în patrimoniul său una dintre cele mai mari colecții de picturi din România. El a fost înființat în anul 1948, având o colecție importantă a regelui Carol I, aflată inițial la Castelul Peleș de la Sinaia precum și în alte saloane ale reședințelor regale române. O altă parte a exponatelor a fost adusă de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, din alte muzee bucureștene cum a fost Anastase Simu (înființat în anul 1910), Dr. Ioan și Nicolae Kalinderu (inaugurat în anul 1909) precum și din colecții particulare. Pe lângă aceste exponate, s-a atras și fondul muzeal din colecția primului muzeu de artă din București, înființat în anul 1836 în clădirea unei școli a Mănăstirii Sfântul Sava la inițiativa pictorului Carol Valenstein.

Începând din anul 1948, Muzeul Național de Artă ocupă clădirea fostului Palat Regal din București construit în anul 1937. Astăzi, muzeul are spre expunere peste 70.000 de exponate separate în două direcții principale: Galeria Națională, ce are în componență lucrările celor mai buni pictori români (Ion Andreescu, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu,...) și Galeria de Artă Europeană.

Galeria de Artă Europeană

Galeria de Artă Europeană a luat ființă la data de 20 iunie 1951 și include sculptură, pictură și artă decorativă (covoare, goblenuri, mobilier, ceramică, broderii) din secolul al XIV-lea și până în secolul al XX-lea. Prin aplicarea principiilor moderne de muzeistică la un nivel științific elevat precum și prin valoarea exponatelor, această galerie a devenit din ce în ce mai importantă. Fiecare lucrare este prezentată prin încadrarea sa în cadrul curentului și școlii de care aparține în istoria artei. În anul 2007, Galeria de Artă Europeană a fost renovată integral.

Muzeul expune în cadrul saloanelor sale pictură italiană din secolele al XIV - XX-lea, un loc de seamă fiind ocupat de lucrări renanscentiste: „Răstignirea” lui Antonello da Mesina, „Madona cu pruncul” a lui Domenico Veneziano, „Sfântul Ieronim în pustiu” de Lorenzo Lotto, „Răstignirea” lui Jacopo Bassano și „Buna Vestire” de Tintoretto. Lucrările din secolul al XVII-lea sunt reprezentate de „Tânăra mamă” de Orazio Gentileschi, pictură sub puternica influență a lui Caravaggio și „Lupta lui Hercule cu centaurul Nessus” de Luca Giordano. „Veacul de aur” al picturii spaniole este prezent prin trei lucrări de marcă a lui El Greco: „Sfântul Mauriciu”, „Adorația păstorilor” și „Cununia Fecioarei Maria” despre care se presupune că ar fi fost realizată în ultimul an de viață al pictorului.

Arta olandeză se remarcă prin exponatele: „Portretul omului cu tichie albastră” al lui Jan Van Eyck, „O femeie rugându-se” și „Un bărbat citind” ale lui Hans Memling. Pieter Bruegel Cel Bătrân este prezent și el prin „Lupta lui Hercule cu leul din Nemeea” și „Portretul unei femei”. Există de asemenea și o pictură de Rembrandt, „Haman implorându-i iertare Esterei”.

Școala germană este prezentă prin Lucas Cranach Cel Bătrân („Venus și Amor”), Hans von Aachen („Cele trei grații”) și Bartholomäus Zeitblom („Buna Vestire”). Muzeul Național de Artă din București deține o colecție impresionantă de pictură franceză din secolele al XV - XX-lea. Printre lucrările expuse se disting picturile lui Pierre Mignard („Portretul ducelui de Burgundia cu chipul lui Hristos tânăr”), Elisabeth Vigee-Lebrun(„Portretul doamnei Aguesseau”), Nicholas de Largilliere („Portretul unui bărbat”), etc. De asemenea mai sunt prezente opere ale artiștilor Gustave Courbert, Antoine Jean Gros și impresioniștilor Camille Pissarro, Claude Monet, Auguste Renoir și ale postimpresionistului Paule Signac.[1]

Muzeul Național de Artă din București are spre expunere o importantă colecție de icoane și pictură rusească din secolele XV-XVIII, un tablou al lui V.A. Tropinin, lucrări de F.A. Maleavin și I.K. Aivazovski.