Munții Bistriței 
Munții Bistriței sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali.
Cel mai înalt pisc este Vârful Budacul, având 1859 m.
La sud Râul Bistricioara desparte masivul de la vest la est mai întâi de Munții Giurgeu până la Tulgheș și mai apoi de Masivul Ceahlău , culmile bistrițene desfășurându-se pe aproape 50 km spre est.
Limita nord-estică este ferm marcată de firul Bistriței , peste care se invecineaza până la Holda cu masivele Rarău — Giumalău și mai apoi până la vărsarea Bistricioarei în Bistrița cu Munții Stânișoarei .
La vest, sunt despărțiți în partea sudică tot de Bistricioara până la Bilbor de Grupa nordică a Munților Giurgeului - Munții Borsecului și ulterior până la Pasul Bursucăriei inclusiv de Depresiunea Bilbor de grupa sudică a Munților Călimani - Munții Bilborului .
Dincolo de izvoarele Bistricioarei Râul Călimănel continuat de Râul Neagra Șarului continuă spre nord delimitarea de către Munții Călimani .
Munții Bistriței cu o suprafață de aproximativ 1200 km² sunt formați din 2 masive de suprafață aproape egală
- Pietrosul Bistriței care se întinde între Depresiunea Șaru Dornei (în vest) si Valea Neagra - Broșteni (in sud-est), creasta principală având forma unui "U" cu brațele răsfirate. Inițial orientată oarecum de la est spre vest își schimbă ulterior descendent direcția în dreptul Șarului Dornei aproape în unghi drept de la nord spre sud pentru a se roti încă odată de la nord-vest spre sud - est. Ea culmineaza cu Vârful Pietrosul Bistriței (1791 m) și coboară pana la altitudinea de 1355m in Pasul Păltiniș , prin care face legatura cu Munții Călimani.
- Budacu este delimitat la nord de Valea Neagra - Broșteni și la sud-vest și sud de Bistricioara culminând cu Vârful Budacu(1859 m). Creasta principală este fragmentată în două catene aproximativ perpendiculare de forma unui "T", piciorul literei fiind orientat de la sud-vest spre nord-est și linia superioară de la sud-est spre nord-est.