Munții Vrancei                            

Munții Vrancei sunt o unitate de relief a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali.

Cel mai înalt pisc este Vârful Goru, având 1.785 m.

Munții Vrancei se încadrează laturii externe a grupei de Curbură, aparținînd Carpaților Orientali, în cuprinsul căreia, laolaltă cu Munții Brețcului și Munții Buzăului, alcătuiesc sectorul estic.

Acesta este mărginit de Depresiunea intramontană a Brașovului, la nord, de Subcarpații Curburii, la est, și de valea carpatică a Buzăului, la sud-vest. Spre est, teritoriul montan vine în contact cu Depresiunea Vrancei, de-a lungul unei limite tranșante marcată de localitățile Soveja, la nord, pe valea Șușiței, Tulnici - pe Putna, Nereju - pe Zăbala, și Vintileasca, la sud, pe Rîmnicu Sărat.

La nord-vest, Munții Vrancei, în delimitarea lor mai extinsă, ce cuprinde și “clăbucetele" mai joase ale Munților Brețcului, sînt mărginiți de marea Depresiune a Brașovului, reprezentată în acest sector prin compartimentul său nord-estic, Tîrgu Secuiesc.

In partea nordică, limita Munților Vrancei este trasată în mod obișnuit în lungul văii Oituzului, incluzîndu-se acestora și culmile coborîte ale Măgurii Cașin (1 165 m). În lucrarea de față, care se referă în mod special la spațiul montan vrîncean, mai înalt și mai unitar sub raportul posibilităților de drumeție, nu au fost incluși Munții Brețcului, situați pe bordura estică a Depresiunii Brașovului, și nici Măgura Cașinului, dintre rîurile Cașin și Oituz, mai izolată și mai coborîtă decît restul Munților Vrancei, considerată ca o zonă de tranziție între Curbură și grupa centrală a Carpaților Orientali.

De fapt, majoritatea lucrărilor geografice adoptă un punct de vedere apropiat, considerînd Munții Brețcului și Măgura Cașinului (sau Munții Cașin) fie ca unități separate, fie ca o treaptă aparte a Munților Vrancei a căror personalitate geografică și vocație turistică se păstrează îndeosebi în spațiul montan aferent bazinului hidrografic al Putnei.

Totodată, poziția lor se suprapune răscrucii dintre Moldova, Transilvania și Muntenia, întărindu-se și prin aceasta funcția nodală în circulația turistică pe coordonate mult mai extinse, cu specific transcarpatic și extracarpatic. Sub raport adminitrativ-teritorial, zona aparține județelor Vrancea (cea mai mare parte), Bacău (sectorul nordic), Buzău (marginea de sud-vest și foarte puțin din extremitatea sudică) și Covasna (latura nord-vestică) avînd o suprafață de aproximativ 1.500 km².