Valea Mare                                        

Biserica de lemn din Valea Mare se află în localitatea Valea Mare din orașul Berbești, județul Vâlcea.

Biserica a fost ridicată în anul 1776 și poartă hramul „Sfântul Nicolae”.

Se distinge prin sculpturi decorative, pisanii, pictura iconostasului și o structură bine conservată. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice.

În amintirea faptelor și spre pomenirea ctitorilor se păstrează câteva inscripții.

Astfel în dreapta intrării, peste funia brâului median apare incizat: „Leat 7295”, adică anii 1786-87 ai erei noastre.

Pe ușorul stâng al portalului de intrare apare incizat:
„Leat 7297”. Istoricul Ioan Popescu-Cilieni a citit în perioada interbelică o altă inscripție, ceva mai veche, azi neidentificată: „popa Andrei cu enoriașii în anul 7285 dechemvrie 6”, adică anul 1776 al erei noastre.

Popa Andrei se regăsește în pisania nedatată de pe tâmpla iconostasului:
„Această sfântă și dumnezeiască biserică, unde să prăznuiaște hramul Sfântului Erarh Nicolae, s-au făcut din temelie de popa Andrei Roșăscu, diaconu Ioan, diaconu Nicolae, ... Pătru ereu, Matei, Pătru, Costadin ereu, ... Ion, Andreea diaconia[sa], Georgh.., Andreiu, popa Dumitru, Petiia, Gheorghe, ..., Ion, Ilinca, Dumitru ereu, Pătru, Vlăduț, Nicolae, Pătru, ... Ioana Constandin, Ioan”.

Ridicarea și consacrarea bisericii s-a făcut în ultimele decenii ale secolui 18, cel mai probabil în anul 1776, ctitorul principal fiind preotul Andrei Roșăscu, ajutat de enoriașii săi.
 
Un al doilea moment important în dăinuirea bisericii este menționat de pisania păstrată peste intrare:
„Această sfântă și dumnezăiască biserică s-au făcutu dinu temelie de robii lui Dumnezău Gheorghe ereu, Floruca ereița, Dumitru ereu, Tinca ereița i Gheorghe ereu, Petria erița, Barăbu diiaconu, Dobra diaconeasa, Gheorghe ereu diaconu, Dumitrana Diaconeasa, Dumitru, Pătru, Dumitru, Anghel, Gheorghe, leatu 7327”.

În anii 1818-1819 s-a înfăptuit o reparație a structurii bisericii, care probabil a cuprins și schimbarea tălpilor și îndreptarea temeliei de piatră sau zid.
 
O inscripție în pridvor suprinde laconic momentul unei necesare refaceri a acoperișului: „1865 acoperită”.
 
Biserica a fost în anul 2008 salvată de la ruinare prin mutarea ei pe un loc nou, în Berbești.

Dupå remontare, interiorul a fost repictat.

Pisania scrisă cu această ocazie reiterează evenimentele din trecutul bisericii, mai puțin precise pentru perioada veche, însă relevante pentru cele petrecute după cumpăna secolului 19:
„Această sfântă biserică cu hramul Sfântului Nicolae ... a fost renoită prin decret regal în 1908. În anul 1922 a fost tencuită și pictată în tehnica ulei de pictorul Victor Fulgescu din Comănești. Biserica actuală e rezultatul strămutării în anul 2008. Pictura nouă a fost realizată în anul 2009, în tehnica frescă, de către pictorul profesor universitar Sava Nicolae, în colaborare cu fiica Irina. Lucrările au fost posibile datorită: Compania Națională a Lignitului - Oltenia, exploatarea minieră Berbești, S. C. Star group SRL, resfințită la data de ... 2009, de către ...”.