Ponoarele                                          

Biserica de lemn din Ponoarele, comuna Ponoarele, județul Mehedinți, a fost construită în 1766.

Are hramul „Sfântul Nicolae”.

Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice.

Biserica a fost ridicată și sfințită în anul 1851 pe ruinele altei biserici.

Se spune că prima biserică a fost ridicată de călugărul Nicodim. După Catagrafia din 1840 biserica a fost ridicată în 1695 de Pârvu Buce, Radu Răduică, Ilaș Curuiuc și Miloș Crăciunescu.

După Radu Crețeanu, conform inscripției săpate pe tocul ușii de la intrare: „luna lui aprilie, 22 leat 7274” anul construcției este 1763.

O altă dată, inscripționată pe ușile împărătești, este „1880, Fevrua. 28”.

Biserica cunoaște în existența ei mai multe refaceri radicale, adică reconstrucții din temelii, ceea ce explică controversele legate de anul construirii ei. Biserica este contruită din lemn de stejar, tip navă cu turla clopotniță.

Pridvorul este sprijinit pe stâlpi de lemn legați între ei în arce frânte.

Pe fațadă se află icoana de hram.

Cea mai veche icoană din biserică se află în pronaos și îl reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul ținând în mână o cupă și sub ea un papirus pe care este scris: „pocăiți-vă că s-a apropiat înperăția ceriuriloru”.

Este singura icoană din secolul al XVIII-lea ce se mai păstrează în Mehedinți, majoritatea fiind repictate.