Cisnădie                                            

Cisnădie mai demult Cisnădia Mare este un oraş din judeţul Sibiu, regiunea Transilvania, România, situat la 10 km sud de Sibiu, pe valea pârâului Argintului (Silberbach) şi a pârâului Ursului (Bärenbach), la poalele Măgurii Cisnădiei (Götzenberg).

Localitatea a fost fondată de cãtre colonişti de etnie germanã, chemaţi în ţară de cãtre regele Géza al II-lea al Ungariei, (1141-1161) pentru a apăra graniţele regatului împotriva raidurilor cumanilor, pecenegilor, tãtarilor etc.

Istoricii presupun că pe teritoriul actual al localităţii Cisnădie a fost fondată, în 1150, localitatea Ruetel, care a fost distrusă de năvălirile mongolilor.

Prima menţiune documentară despre o aşezare pe locul actual al oraşului datează din 1204, într-un document al regelui Emeric al Ungariei, sub denumirea de Rivetel.

Localitatea Heltau a fost menţionată documentar pentru prima dată în 1323. Cu toate acestea, încă de prin 1300 a fost construită o biserică de piatră în stil romanic (Kreuzkirche), care a fost dedicată sfintei Walpurga.

În anul 1425 în Cisnădie a fost construit primul turn cu ceas din Transilvania. Acesta este înconjurat de 2 ziduri de apărare, cel interior având şi încăperi pentru păstrarea proviziilor.

În anul 1500, în urma vizitei făcute de regele Vladislav al II-lea al Ungariei, oraşului i s-a acordat dreptul de a ţine târg anual (Marktrecht).

În perioada cuprinsă între secolul al 15-lea şi al 17-lea asupra localităţii s-au abătut atacurile turcilor, care au produs multe distrugeri. Epidemia de ciumă din 1660 a lăsat în urmă 411 de morţi.

În anul 1734, în Cisnădie s-au stabilit circa 125 landleriprotestanţi, care au fost expulzaţi din regiunea lor natalã, landul Salzburg din imperiul habsburghez din cauza că au perseverat credinţa lor protestană- după Martin Luther.

Deoarece biserica şi turnul a fost lovite de mai multe ori de trăsnet, în 1797 a fost montat pe turnul bisericii primul paratrăsnet din Transilvania.

În 1806, Cisnădia a primit de la împăratul Francisc I reînnoirea vechiului drept de a avea târg.

În Primul Război Mondial, din Cisnădie au plecat pe front 300 de bărbaţi, din care 66 nu s-au mai întors.

După unirea Transilvaniei cu România, Cisnădie a pierdut mare parte din pământurile sale: din 17000 de iugăre au mai rămas approx. 5000 de iugăre.

În Al doilea Război Mondial, au fost chemaţi sub arme circa 500 de locuitori din Cisnădie. Din aceştia, 143 au căzut pe câmpul de luptă.

În 1944 armata sovietică a organizat în Cisnădie un lagăr pentru prizonieri.

În anul 1945, 870 bărbaţi şi femei de origine germană din Cisnădie au fost deportaţi la muncă forţată în Uniunea Sovietică, din care 35 au murit. Majoritatea celor care au supravieţuit s-au întors în 1949 la Cisnădie, ceilaţi au fost duşi în Germania.

Recensământul din 1941 a relevat că localitatea Cisnădie avea 5.385 locuitori, din care 3.691 de origine etnică germană. În anul 1946 localitatea Cisnădie a fost ridicată la rangul de oraş.

În anii 1950 a început exodul saşilor transilvăneni către Republica Federală Germania, mai ales pe motiv de reunificare a familiilor în care bărbaţii au fost deportaţi după al doilea război mondial. După 1989, ritmul emigrării a crescut mult.

Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial este o cruce memorială construită în anul 1926, amplasată în cimitirul evanghelic. Crucea este realizată din marmură şi piatră prelucrată. Ea are o înălţime de 1,60 m, la care se adaugă înălţimea soclului de 0,55 m şi este împrejmuită cu un gard din beton. Pe faţada monumentului se află un înscris comemorativ: „Nu uitaţi şi vitejia Română tot mai sus să înălţaţi; Noi 139 eroi căzuţi în războiul din 1916. Pentru Neam“. Donatorul monumentului a fost A. Dumitrescu, fost şef al gării Cisnădie în anul 1926.