Slatina                                             

Slatina în imagine este un municipiu şi reşedinţa judeţului Olt, regiunea Oltenia, România. Aflat în sudul României şi în partea centrală a judeţului Olt. Cu o istorie de 650 de ani, în prezent oraşul are un caracter industrial. Aflat pe malul râului Olt, bucurându-se de o creştere economică importantă în perioada 2005–2007, Slatina este un centru regional cultural şi economic.

Municipiului Slatina este pozitionat pe un culoar larg, bine conturat si delimitat, în zona de contact dintre Piemontul Getic si Câmpia Olteniei. Vatra orasului are forma unui amfiteatru deschis catre lunca Oltului, in fata caruia se ridica dealul Gradiste. Treptat, aceasta vatra s-a extins catre dealurile Caloianca si Viilor. Sub aspect morfologic, ashezarea geograficã a municipiului Slatina se limiteazã la sectorul de vale a râului Olt cu dezvoltarea pe dreapta a acestuia si se delimiteazã la nord cu prelungirile sudice ale marii unitãtzi cunoscutã ca podisul "Piemontul" Getic si anume, prin subdiviziunile acestuia de est prin Dealurile Oltetului, la nord Platforma Cotmeana, la vest parte din Câmpia Boianului. La sud, sectorul de vale este delimitat de subdiviziunea Câmpiei Romanatiului cu contact pe malul stâng al râului Olt cu Câmpia Boianului. Municipiul Slatina este situat în zona de nord a judetului Olt, în partea de vest a Munteniei, pe Valea Râului Olt, pe ultimele coline ale Platformei Cotmeana (subdiviziune a Piemontului Getic), la contactul ei cu Câmpia Slatinei. Orashul se aflã la extremitatea sud-vesticã a Platformei Cotmeana.

Din punct de vedere altimetric, orashul este dispus între 160-175 m si 110-112 m. Vãile care strãbat Municipiul Slatina de la nord-est la sud-est sunt: Streharet, Sopot, Clocociov si Milcov (Urlãtoarea). Ele au caracter permanent, fiind alimentate din izvoare situate la baza teraselor si din precipitatii.

Municipiul Slatina este situat în sud-sud vestul tzãrii, la 44 26 latitudine nordicã si 24 21 longitudine esticã, având o altitudine ce variazã între 134 m în partea de sud a orashului si 172 m în partea de nord, zona cea mai înaltã.

Valea Oltului reprezintã o axã orohidrograficã caracterizându-se prin asimetrie morfologicã, dar în sens invers, cu versantul stâng înalt si abrupt, iar cel drept prelung, cu terase înalte neinundabile sau putin inundabile si terenuri foarte bune pentru agriculturã.

În vestul municipiului Slatina se aflã un martor de eroziune desprins din terasa înaltã numit Dealul Grãdistea.

Numeroase dovezi arheologice atesta prezenta oamenilor in vatra actuala a orasului, dar prima referire la numele Slatina se gaseste la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Braşov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt.

În iunie 1522, Radu de la Afumaţi i-a învins pe otomani într-o luptă purtată la Slatina.

În timpul Revoluţiei de la 1821Tudor l-a întâlnit la Slatina pe Iancu Jianu, conducătorul haiducilor.

La inceputul secolului XX, Slatina era un mic targ de provincie asezat in imediata apropiere a raului Olt, intre Dealul Gradiste si ceea ce este cunoscut astazi ca orasul nou.

Se pastreaza inca numeroase cladiri din acea perioada: Grand Hotel Regal, Scoala de Fete, Catedrala Ionascu, Cofetaria Minerva si alte 50 de cladiri istorice incluse in patrimoniul UNESCO. Acestea vor intra intr-un proces de reconditionare si refacere incepand cu 2010

Dupa instalarea regimului comunist in Romania, fata orasului a fost schimbata in totalitate fiind construite noi cartiere muncitoresti precum Steaua Rosie, Progresul I, II, III, Crisan, Tunari, etc. Tot atunci au fost construite cele 55 de blocuri turn, dar si fabrici precum Uzina de Aluminiu (actuala Alro), Intreprinderea de Prelucrare a Aluminiului (fosta Alprom), Intreprinderea de Tevi (actuala Artrom), Electrocarbon, Rulmenti si Utalim (astazi falimentare).

Obiective turistice

• Cofetăria "La atletul albanez" cea mai veche firmă privată din România
• Muzeul Judeţean Olt - cu două secţii: istorie şi artă populară - prezintă printre altele, piese valoroase din epoca cea mai îndepărtată a paleoliticului descoperite pe Valea Dârjovului, interesante costume populare, cusături şi ţesături specifice zonei.
• Biserica Troiţei - cea mai veche construcţie din oraş, ridicată în 1645 şi renovată în 1729.
• Catedrala - construită în 1782 de Ionaşcul Cupetul, mare negustor din localitate şi pictată ulterior de Gheorghe Tattarescu.
• Pădurea Srehareţ - frumos parc natural cu un lac de acumulare. În pădure se află:
• Schitul Strehareţ - construit între 1664-1668, reparat în 1844, a cărui biserică e ctitorie a Mitropolitului Varlaam, în anul 1672.
• Mânăstirea Clocociov - ctitorie a lui Mihai Viteazul1594, reconstruit în 1645 de Diicu Buicescu, nepot al lui Matei Basarab.

Cele mai vechi monumente istorice din Slatina sunt locaşuri de cult, dar există şi structuri urbane cu valoare istorică şi culturală. Mănăstirile din Slatina sunt:

• Mănăstirea Clocociov (care datează din vremea lui Neagoe Basarab, reconstruită de Mihai Viteazul în 1594 şi din nou în 1645 de către boierul Dinicu Buicescu)
• Mănăstirea Strehareţi, a cărei construcţie a început în 1665 şi care a fost terminată în 1672

Bisericile care fac parte din moştenirea culturală a oraşului Slatina sunt:

• "Sfânta Treime" (1645, cu fresce pictate în anul 1851);
• "Sfântul Nicolae" din deal (1700);
• "Adormirea Maicii Domnului" (1736);
• "Sfinţii Împăraţi" (începută în secolul XVIII, reconsolidată în 1793, cu fresce pictate în anul 1899);
• "Sfântul Ion Botezătorul" (1796);
• "Naşterea Fecioarei Maria" (1802);
• "Fecioara Maria" (1802-1806; cu fresce pictate în anul 1831);
• Cimitirul "Sfântul Nicolae" (1820-1821);
• "Sfântul Gheorghe" Ionaşcu (1872-1877), cu fresce pictate de Tătărăscu);
• "Sfântul Nicolae" (1937).

Clădirile care alcătuiesc patrimoniul istoric joacă rolul principal în peisajul urban din centrul vechi al oraşului. Ele sunt situate pe strada Lipscani şi strada Mihai Eminescu pe ambele părţi. În total sunt 81 de structuri, construite între anii 1860-1938 în unul din următoarele stiluri: neo-gotic, neo-românesc, modern, art nouveau, art deco şi renovări din diferite perioade. Majoritatea clădirilor au la parter un spaţiu comercial, iar la etaj un spaţiu rezidenţial.

Clădiri istorice se pot găsi şi pe următoarele străzi: Poboran (3), Dinu Lipatti (18), Grădiniţei (6) şi Fraţii Buzeşti (15), toate construite între anii 1780 şi 1902. Din acest grup arhitectural se remarcă următoarele clădiri: Liceul Radu Greceanu (1891), Primăria Slatina (1905), Secţia de Etnografie a muzeului judeţului Olt, Casa Caracostea (1902), Casa Profesorilor (1899), şi vechiul sediu al Băncii Naţionale a României din Slatina (1908).

În ciuda faptului că Slatina este unul dintre puţinele oraşe din România al căror centru istoric a fost conservat, condiţia în care se află aceste construcţii nu este una prea bună. În general aceste case sunt deţinute de proprietari cu venituri mici (pensionari), care nu îşi permit restaurarea acestor construcţii.

Un obiectiv demn de menţionat este podul care traversează râul Olt, construit între anii 1888-1891. Podul, construit de inginerul Davidescu, este primul pod de metal peste un râu din România. În plus faţă de valoarea sa practică şi estetică, podul este una dintre primele încercări de a folosi fierul în arhitectură, idee lansată la Expoziţia Mondială de la Paris, din anul 1889. Monumentul "Ecaterina Teodoroiu" a fost construit în anul 1925 de către D. Mataoanu. Ion Irimescu a creat în anul 1968 obeliscul "Slatina 600", cu ocazia celebrării a 600 de ani de la atestarea documentară a oraşului Slatina.