Ploieşti                                              

Municipiul Ploieşti, unul din oraşele mari ale României, reşedinţă a judeţului Prahova, din regiunea istorică Muntenia, este situat la 60 km nord de Bucureşti, pe coordonatele de 25°2'48" longitudine estică şi 44°56'24" latitudine nordică. Suprafaţa actuală a Ploieştiului este de aproape 60 km². Se învecinează la nord cu comuna Blejoi, la sud cu comunele Bărcăneşti şi Brazi, la vest cu comuna Târgşoru Vechi, la est cu comuna Bucov. Municipiul Ploieşti se găseşte în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească şi are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România.

Ploieştiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala Bucureşti de Transilvania şi Moldova.

Este supranumit „capitala aurului negru”, oraşul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării şi alte industrii legate de această ramură (construcţii de maşini, echipamente electrice, întreţinere).

Cu privire la data înfiinţării şi la primii locuitori ai unei localităţi cu numele Ploieşti există puţine mărturii scrise. După Nicolae Bălcescu, ar fi existat pe vremea lui Mircea cel Bătrân o „Căpitănie a Ploieştiului” (ca. 1413). Din punct de vedere documentar, toate lucrările de istorie se opresc la anul 1503, de când datează prima apariţie în actele Braşovuluia unor nume de căruţaşi ploieşteni, Drăgoi, Tudor, Neagu şi alţii.

Prezenţa unor ploieşteni pe pieţele unor oraşe din Ardeal denotă că localitatea avea un nume şi o bază economică ce-i permiteau să intre în relaţii comerciale cu centre de peste munţi. Numele mai apare într-un hrisov din 1567, semnat de domnul Ţării Româneşti, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruţ din Ploieşti şi logofătul Coresi din Bărcăneşti. Un moment crucial a fost alegerea Ploieştiului în 1597 de către Mihai Viteazul ca bază pentru operaţiuni militare şi a ridicat satul de moşneni la rangul de târg domnesc. Sprijinit de domnie, Ploieştii se dezvoltă continuu pe parcursul sec. XVII (este sediu al căpitanului de Ploieşti), devenind un important centru urban al ţării. Ridicarea sa a provocat decăderea unui alt oraş aflat în apropiere, Târgşor, ce va deveni un simplu sat. În august 1870 aici a fost proclamată, pentru o zi, Republica de la Ploieşti.

Până la instaurarea regimului comunist în România a purtat numele de „Ploeşti” şi a fost reşedinţa judeţului Prahova (interbelic).

La 1 august1943 şi în vara anului 1944, Ploieştiul a suferit efectele bombardamentelor aeriene ale forţelor anglo-americane, care au pricinuit distrugeri grave. După 1944, în cadrul transformărilor sociale şi economice sub regimul comunist, importanţa oraşului a scăzut. După 1990 cunoaşte din nou un avânt economic şi cultural.

Municipiul Ploieşti este aşezat în centrul Munteniei, în partea central-nordică a Câmpiei Române.

Ploieştiul, unul dintre oraşele cele mai importante ale ţării, se află la cea mai mică distanţă de capitală, şi cu toate că pe parcursul a patru secole a avut strânse legături cu aceasta, el şi-a păstrat personalitatea.

Oraşul Ploieşti este traversat de meridianul 26°E (în partea sa de vest) şi de paralela 44°55’N (în partea de sud). Paralela 45°N trece prin comunele suburbane Păuleşti, Blejoi şi Bucov. Municipiul ocupă o suprafaţă de peste 60 km2, din care 35 km2 reprezintă comunele suburbane.

Ploieştiul se găseşte între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest, atingând uşor municipiul prin comuna suburbană Brazi, iar cel de-al doilea, Teleajenul, spre nord şi est, străbătându-l prin comunele suburbane Blejoi, Bucov, Berceni. Oraşul este aşezat pe râul Dâmbu, care izvorăşte în zona de dealuri a oraşului Băicoi, trece prin oraş şi prin două comune suburbane şi apoi prin comuna Râfov, unde se varsă în Teleajen. Dâmbu are astăzi apa puţină; este canalizat pe aproape toată partea ploieşteană a traseului său, în el deversându-se, la ieşirea din oraş, sistemul de canalizare al acestuia.

Oraşul Ploieşti n-a intrat în epoca modernă cu un inventar arhitectonic bogat. Curţile lui Mihai Viteazul au existat numai în legende, iar palatele Muruzeştilor, destul de modeste, nu au durat decât două decenii şi ceva. În secolul trecut, ca să nu mai vorbim de cel al nostru, s-a construit mult. A început să se contureze, mai ales odată cu arhitecţii din familia Socolescu, un stil ploieştean sau cel puţin o variantă locală a stilului naţional.

O serie de calamităţi naturale şi sociale la care a fost supus oraşul au diminuat serios fondul de construcţii pe care ploieştenii se străduiau să-l îmbogăţească. La 12 iunie 1837 a avut loc cea mai puternică inundaţie din istoria Ploieştiului: Dâmbu şi celelalte pâraie s-au revărsat, acoperind tocmai cele mai vechi cartiere, vatra târgului. Au fost năruite sau şubrezite atunci şi au dispărut curând cele mai importante locuinţe care se mai menţinuseră din secolul al XVIII-lea. Incendiul din 1843, cel mai mare cunoscut pe aceste locuri, a bântuit într-o altă parte, distrugând centrul nou, adică zona unde se găseau construcţiile notabile ale deceniilor trei şi patru.

Dacă bombardarea Ploieştiului din zeppelin în 1916 a adus puţine pagube clădirilor, în schimb bombardamentele din 1944 au dus la distrugerea a mii de locuinţe şi edificii. Cutremurele din 1940 şi 1977 au afectat foarte serios oraşul. Atunci s-au prăbuşit câteva dintre cele mai vechi biserici ale oraşului, alături de locuinţe şi edificii remarcabile.

De aceea, nu trebuie să pară deloc ciudat faptul că uneori, decenii întregi nu sunt deloc reprezentate la zestrea de construcţii a oraşului.

Muzee

• Muzeul Naţional al Petrolului
• Muzeul de Artă
• Muzeul de Istorie
• Muzeul Ceasului
• Muzeul de Biologie
• Casa memorială "Ion Luca Caragiale"
• Muzeul Paul Constantinescu

Biserici

• Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul
• Biserica "Sfântul Ilie"
• Biserica Domnească
• Biserica Sfânta Vineri
• Biserica Maica Precistă
• Biserica Sfinţii Voievozi
• Biserica Sfinţii Împăraţi
• Biserica Sfântul Gheorghe - Vechi
• Biserica Sfântul Ioan
• Biserica Sfântul Nicolae - Vechi
• Biserica Sfântul Gheorghe - Nou
• Biserica Sfântul Pantelimon
• Biserica Buna-Vestire
• Biserica Sfântul Vasile
• Parohia Sfinţii Trei Ierarhi
• Parohia Strejnicu
• Catedrala Eroilor Tineri Înălţarea Domnului

Clădiri

• Halele centrale
• Palatul politico-administrativ (Casa Albă)
• Palatul Culturii
• Casa de Cultură a Sindicatelor

Statui

• Statuia Libertăţii
• Monumentul Vânătorilor
• Statuia lui Mihai Viteazul
• Statuia lui Constantin Dobrogeanu-Gherea
• Bustul lui Radu Stanian
• Bustul lui I.L. Caragiale
• Bustul lui Nichita Stănescu
• Bustul lui Mihai Eminescu