Ţăndărei                                            

Ţăndărei este un oraş din județul Ialomița, din regiunea istorică Muntenia, România.

Ţăndăreiul a devenit oraş în anul 1968. Prima atestare documentară datează de la 18 iunie 1594, într-un act emis de Mihai Viteazul. Prima menţiune cartografica a localităţii se face în harta militară austriacă a Ţării Româneşti, alcătuită între anii 1787-1791, de serviciul topografic al armatei austriece. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, moşia şi satul Ţăndărei intră în stăpânirea lui Filip Lens, crescut sub protecţia lui Ipsilanti şi ocupând diferite funcţii în administraţia Ţării Româneşti.

Cea mai veche împărţire a judeţului în plasii se cunoaşte din anul 1778. Ţăndăreiul face parte din plasa Oraşul. Odată cu instituirea Regulamentului Organic (1831-1848), organizarea anterioară se modifică şi Ţăndăreiul face parte din plasa Baltă. Acum are loc separarea puterii administrative de cea judecătorească, problemele administrative ale judeţului sunt rezolvate de o Cârmuire, iar cele litigioase de Tribunal. Din anul 1859 până în 1864, Ţăndăreiul a avut statut de sat în componenţa căruia intrau câteva cătune.

După aplicarea Legii comunale elaborate de către domnul A.L.Cuza, devine comună, reşedinţa plasii Baltă.În legătură cu populaţia localităţii, cea mai veche informaţie provine din anul 1861, când Ţăndăreiul, cu cătunele Câinească, Strachină şi Musteanca avea 261 case şi 310 familii. În anul 1874, când primar era Grigore Popescu, comuna avea o populaţie de 1235 locuitori, fiind una din cele mai mari comune din cele 22 câte avea plasa Baltă. Prin Legea din 01.04.1901, se formează plasa Ţăndărei cu reşedinţa la Ţăndărei şi având arondate 12 comune, administrata de un revizor comunal.Din 23.04.1905, Ţăndăreiul va prelua şi comunele fostei plasi Iazul. Era administrată de inspectorul comunal C.Pasta, licenţiat în drept. În anul 1906, autoritatea locală era reprezentată de primarul Gh.Dobrescu, ajutorul de primar C.Lintis şi consilierii Gh.Istate, H.R.Munteanu, I.Toma, V.Constanda, G.B.Şerban şi Preda Hagianu.

În timpul primului război mondial, într-o perioadă foarte grea, comună era condusă de primarul G.R.Marinescu, care a participat la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia.Între anii 1930-1940, cu sprijinul primăriei au fost realizate următoarele construcţii:- Şcoala primară din satul Gara;- Cantina şcolară din satul Strachina;- Piaţa din satul Gara;- Grajdul comunal al primăriei;- Clopotniţa de la biserica din comuna;- Judecătoria de pace din Ţăndărei;Instituţiile administrative existente în localitate în anul 1940 erau:- Pretură;- Primăria;- Judecătoria de pace;- Ocolul agricol regional; - Oficiul P.T.T.R.;- Circumscripţia medicală veterinară;- Percepţia;- Secţia şi postul de jandarmi;- Spitalul.În perioada 1938-1944 se realizează electrificarea comunei, o acţiune de mare efort şi curaj a primarului Mircea Ionescu.

În anul 1932, se formează noua comună Ţăndărei Gara împreună cu Strachina. Între anii 1950-1960, Ţăndăreiul a făcut parte din raionul Feteşti, regiunea Constanţa.În anul 1960 se înfiinţează Liceul Teoretic. Între anii 1960-1968 a facut parte din Raionul Feteşti, regiunea Bucureşti. În anul 1968, prin Legea nr.2 din 16.02.1968, emisă de Marea Adunare Naţională, Ţăndăreiul a fost declarat oraş, format prin contopirea a trei sate: Ţăndărei, Ţăndărei Gara şi Strachina.