Găeşti                                                 

Găeşti este un oraş din judeţul Dâmboviţa, din regiunea istorică Muntenia, România.

Oraşul Găeşti este situat în partea de sud-vest a judeţului Dâmboviţa, în Câmpia Găvanu-Burdea, între Valea Argeşului la sud-vest şi Valea Sabarului la sud-vest, ocupând o suprafaţă de 22,3 km². În apropierea oraşului se află comunele Gura Foii şi Petreşti. Regiunea în care se află amplasat oraşul este o importantă zonă agricolă.

Datorită avantajelor pe care le prezintă această regiune, zona Găeştiului a fost populată din cele mai vechi timpuri, dovadă fiind descoperirile arheologice ale prof. univ. dr. docent Dumitru Berciu ce aparţin culturii Gumelniţa (neoliticul târziu). Prima menţiune documentară despre oraşul Găeşti datează din 19 iulie 1498 de pe timpul lui Radu cel Mare, fiul lui Vlad Călugărul, care "întăreşte ocina Găeştilor mânăstirii Râncaciovului".

Despre evoluţia economică şi administrativă a oraşului Găeşti nu există documente suficiente. Explicaţia e simplă: nefiind fapte de seamă, demne de a fi înregistrate prin zapisuri domneşti sau în documentele oficiale ale administraţiei de stat, asemenea însemnări sau menţiuni nu s-au făcut.

O dezvoltare fără precedent cunoaşte oraşul după 1967, odată cu înfiinţarea întreprinderilor de utilaj chimic (Utchim) şi întreprinderii de frigidere (Arctic Găeşti). Această evoluţie economică a determinat şi o creştere numerică a populaţiei. O dezvoltare deosebită în această perioadă cunoaşte şi agricultura, ramură importantă a oraşului Găeşti. Dezvoltarea industrială a oraşului a avut o influenţă pozitivă şi asupra gospodăriei urbane. Astfel, în 1975 faţă de 1960 , lungimea străzilor creşte cu 10 km, din care 36 km de străzi sunt electrificate şi 30 km modernizate. Reţeaua de apă se întinde pe o lungime de 19,8 km. Lungimea reţelei de canalizare a atins de-abia 13,4 km (este pe cale de extindere). De asemenea, s-a dezvoltat şi modernizat transportul în comun.

Perioada de după 1989 a introdus modificări importante în peisajul economic al oraşului, fapt ce se reflectă şi în mişcarea naturală a populaţiei. Astfel, s-au redus valorile natalităţii, fertilităţii. Mortalitatea s-a menţinut la valori relativ constante. Mişcarea migratorie nu înregistrează valori importante. Dacă înainte de 1989 predomina mişcarea sat-oraş (motivul fiind unul financiar), după 1989 se remarcă o migrare oraş-sat, însă fără consecinţe spectaculoase. Structura populaţiei pe grupe de vârstă indică un proces de îmbătrânire al populaţiei după 1989, proces determinat în principal de scăderea natalităţii. În cadrul structurii socio-economice se remarcă o scădere considerabilă a sectorului primar, că urmare a industrializării intense din ultima parte a secolului al XX-lea. Structura etnică a populaţiei indică faptul că românii deţin majoritatea absolută (peste 95%), iar structura religioasă relevă o majoritate covârşitoare de ortodocşi.

Populaţia are o influenţă deosebită asupra oraşului în care locuieşte, şi-şi desfăşoară activitatea, totodată şi oraşul influenţează structurile geodemografice ale populaţiei. Prin urmare, există o influenţă reciprocă între oraş şi populaţia care trăieşte în cadrul lui. Fiind un oraş relativ mic, zonele funcţionale nu sunt clar conturate, astfel încât se întrepătrund unele cu altele (zone mixte).

Oraşul Găeşti are predominant funcţie industrială şi agricolă, însă acestora li se adaugă şi funcţia de transport, comercială, de învăţământ, cultural-ştiinţifică, rezidenţială, sanitară şi nu în ultimul rând turistică.