Târgu Ocna                                       

Târgu Ocna este un oraş din judeţul Bacău, Moldova, România. Oraşul a fost ridicat la rangul de staţiune montană, fosta staţiune balneo-climaterică înainte de război datorită izvoarelor pe care le posedă şi a sălilor de tratament din Salină.

Diversitatea resurselor turistice de care dispune oraşul Târgu Ocna determină posibilitatea practicării unor variate forme de turism:

Turismul de tratament balnear - este favorizat de existenţa factorilor naturali de cură, a bazei de tratament din Complexul Balnear Măgura şi amenajările pentru tratament realizate de către societatea Salină Târgu Ocna la nivelul orizontului IX. Factori naturali balneoterapeutici:

• izvoarele de apeminerale sulfuroase, clorurate, sodice, slab bicarbonatate, hipotona;
• mediul de salină
• bioclimatul sedativ.

La baza pantei Dealului Măgura apar la zi, de-a lungul unui aliniament, şapte izvoare de ape minerale, ale căror captări au fost amenajate şi utilizate de peste 100 de ani (anul 1888). Amenajarile exterioare, realizate din lemn, sunt acoperite, au aspect de chioşcuri, iar apele curg liber pe conducte de plastic, în buvete. Sunt afişate la vedere compoziţia mineralogică a apelor şi recomandările terapeutice. Analizele realizate de către Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie - INRMFB au arătat că acestea au conţinuturi cuprinse între 4,139 -12,793 g/I şi prezintă interes terapeutic pentru cura internă şi externă, după cum sunt prezentate în tabelul următor. Indicaţiile terapeutice ale izvoarelor

Salina este situată la circa 2 km de oraş, în masivul de sare Vâlcele-Slatinele, la 240 m adâncime şi reprezintă, prin microclimatul de salină, un important factor natural de cură utilizat în terapia afecţiunilor respiratorii. Recunoaşterea şi utilizarea în scop terapeutic a mediului de salină, cu precădere în ultimele decenii, a pornit de la o serie de observaţii începând încă din secolul al XIX-lea, şi anume: absenţa îmbolnăvirilor de bronşită cronică şi astm la minerii din minele de sare de la Wieliczka precum şi vindecarea rapidă a acestor boli la noii angajaţi, ameliorarea până la dispariţie a crizelor de astm la bolnavii astmatici refugiaţi în timpul celor două războaie mondiale în pestera dezvoltată în sare Kluttert, utilizată ca adăpost în timpul bombardamentelor. Caracteristica principala a microclimatului salinelor este constantă parametrilor fizici, chimici şi microbiologici (fără variaţii zilnice sau sezoniere), spre deosebire de aerul de la exterior. Parametrii climatici pentru salinele din România sunt: temperatura, de aprox. 12° - 13°, umiditatea relativă, de cca. 60 - 80 %, curenţii de aer cu viteze , reduse, practic insesizabile, presiunea aerului este similară celei de la exterior sau cu diferenţe mici. Toate aceste caracteristici determina un bioclimat caracterizat printr-un inconfort termic de racire slab, cu indice de stres cutanat hipotonic moderat şi pulmonar echilibrat. În concluzie, bioclimatul de salină are caracter sedativ de cruţare, cu valori foarte reduse ale indicilor de stres, uşor răcoros ca temperatură şi echilibrat sub aspectul umezelii. Studiul microclimatului de salină realizat în Salina Trotuş a evidenţiat:

• temperaturi cu variaţii minime (sub 10 C ), cuprinse intre 12,8 - 12,90 C, în perioada toamnă - iarnă şi între 13,2 - 13,40 C, în perioada de vară;
• valori ale umidităţii relative a aerului cu variaţii sub 10 %, de la 74 - 75 %, iarna, la 80 - 82 %, vara;
• variaţia extrem de redusă a cantităţii de oxigen, ca şi a conţinutului de aerosol salin (130 - 170 particole / cm3;
• presiunea atmosferica - 70 - 73 cm Hg;
• absenţa totală de alergeni (mucegaiuri şi germeni patogeni);
• curenţii de aer au viteze foarte reduse, în general imperceptibile.

Determinările chimice au arătat în general, absenţa aeropoluanţilor, un pH uşor acid al aerului, prezenţa ionilor de Na, Ca, Mg. Evaluările aeromicroflorei au demonstrat un înalt grad de puritate al aerului, atât vara, cât şi iarna. Se apreciază astfel, pe baza rezultatelor studiului, că bioclimatul salinei este caracterizat printr-un inconfort termic de răcire slab (corectat printr-un program de mişcare şi vestimentaţie adecvată), cu indicele de stres cutanat hipotonic, moderat, şi indice de stres pulmonar echilibrat, aşadar, un bioclimat sedativ de cruţare. Baza de turism precum şi obiectivele turistice din mina Trotuş sunt amplasate la orizontul IX, la 240 m adâncime. Accesul se face pe un plan înclinat, spiralat, de 3,2 km lungime, cu microbuzele Salinei.

Serviciile oferite în interiorul salinei, de către societatea de exploatare a sării, sunt:

• servicii de bază:
  • transportul în salină
  • tratament cu aerosoli naturali salini
  • vizitare salină şi agrement: terenuri de sport (baschet, mini-fotbal, tenis de câmp, tenis de masă), spaţii de joacă pentru copii (dotate cu leagăne, tobogane);
• servicii conexe
  • punct de vânzare produse alimentare (bufet şi terasă) şi suveniruri
  • organizarea de expoziţii de lucrări de artă (sculpturi, picturi pe sare);
  • amenajarea spre vizitare a Muzeului sării
  • vizitarea sau participarea la slujbe religioase în biserica "Sfânta Varvara", amenajată într-una din galeriile salinei.

Turiştii beneficiază de serviciile unui cadru medical şi ale unui profesor de sport, de un cabinet medical dotat cu aparatură de specialitate pentru intervenţii de urgenţă şi un salon cu patru paturi. Programul de tratament cuprinde : odihnă, gimnastică medicală generală şi respiratorie, jocuri distractive şi sportive ( şah, tenis, baschet ), plimbări, alergări cu caracter de antrenament moderat la efort, programe de educaţie sanitară.

• Turismul de odihnă şi recreere - beneficiază de un potenţial climatic şi bioclimatic remarcabil, de un cadru natural plăcut, lipsit de factori de poluare, oraşul fiind situat la poalele Munţilor Nemira şi Berzunţi, pe terasa râului Trotuş. Principalele zone de recreere ale oraşului sunt Parcul balnear, Muntele Măgura - cu numeroase obiective turistice culturale şi zone pentru relaxare (inclusiv de picnic) şi puncte de belvedere.

• Turismul cultural are multiple posibilităţi de dezvoltare, date fiind numeroasele obiective cultural-istorice de pe teritoriul oraşului: 24 biserici şi mănăstiri, şapte monumente comemorative, şapte monumente legate de economia şi învăţământul local, şase clădiri cu valoare arhitectonică şi istorică, o troiţă dedicată deţinuţilor politici morţi în închisoare, Casa de Cultură cu 300 de locuri, Muzeul de Istorie, două cămine culturale, o bibliotecă orăşenească etc. Târgu Ocna este considerat a fi unul dintre oraşele cu cele mai multe biserici, raportat la numărul de locuitori, putând fi introdus astfel în circuite naţionale sau regionale, pe tematică cultural - religioasă.

• Vestigii arheologice :
  • Situl arheologic Utidava, cu Cetatea Utidava (sec. I a.Chr. - sec I p.Chr.);

• Monumente de cult cu valoare turistică :
  • Biserica "Răducanu", cu hramul "Buna Vestire" (ctitorită în anul 1694 şi refăcută în 1763); lângă peretele sud-estic al bisericii se află mormântul marelui diplomat şi scriitor Costache Negri (1812 - 1876); monument de arhitectură;
  • Biserica Domnească din Lemn "Cuvioasa Parascheva" (sfârşitul sec. al XVI-lea, refăcută în anul 1725); monument de arhitectură;
  • Biserica de Lemn "Sfântul Gheorghe" (ctitorită în anul 1761 ); monument de arhitectură
  • Biserica "Sfântul Nicolae" (ctitorită în anul 1580, transformată în anii 1768, 1883); în incinta acesteia se află cimitirul cu tunuri, în care odihnesc 69 de eroi căzuţi în luptele de la Cosna şi Cireşoaia, din vara anului 1917; monument de arhitectură;
  • Biserica "Sfânta Treime (1810); monument de arhitectură;
  • Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" (1824);
  • Biserica Armenească "Sfânta Născătoare" (1808, refăcută în anul 1825);
  • Biserica "Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil" (între 1737, reconstruită în anul 1849);
  • Biserica fostei Mănăstiri "Precista" (1662, refăcută în anuI 1860); Biserica "Adormirea Maicii Domnului", fosta Mănăstire "Precista", a fost construită de marele vistier Gheorghe Ursache, pe la anul 1662, şi a fost închinată Mănăstirii Ivir, de la Muntele Athos, în anul 1683; monument de arhitectură;
  • Mănăstirea "Măgura Ocnei" - (prima menţiune a schitului apare într-un document din 13 noiembrie 1665; refăcută în anii 1665, 1750, 1803, 1990); în prezent, Muntele Măgura a devenit un loc de pelerinaj, un puternic centru de spiritualitate ortodoxă;

• Monumente, ansambluri arhitecturale

• Casa Borisoff - construită în anul 1890, monument de arhitectură;
• Şcoala secundară de fete "Principesa Elena";
• Administraţia Minei Salina (1911);
• Şcoala nr. 2, azi anexă a Liceului Costache Negri" (1868);
• Gara Tg. Ocna (1884);
• Staţia CFR Salina (1905);
• Palatul Primăriei (1912);

• Monumente comemorative

• Monumentul Eroilor de pe Dealul Măgura

• Monumentul Caporalului Muşat de pe Dealul Măgura;

• Ansamblul memorial 1916 - 1918, monument de arhitectură;

• Mormântul lui Costache Negri şi al surorilor sale, monument de arhitectură;

• Monumente tehnico - economice cu valoare turistică:

• macheta primei sonde de petrol cu foraj mecanic (1861), zona Mosoare;

• Etnografie, folclor :

• Case cu arhitectură tradiţională

• Manifestări populare, formaţii artistice populare

• Meşteşuguri populare, tradiţii, obiceiuri legate de sărbători religioase, Anul Nou

• Turismul ştiinţific - este favorizat de existenţa a patru rezervaţii naturale, dintre care, Rezervaţia Naturală Măgura, o rezervaţie mixtă, cu numeroase specii de floră şi faună protejate şi peisagistică, în suprafaţa totală de 89,70 ha, a fost declarată arie protejată prin HG 2151 /din 30.11.2004.
• Turism de afaceri, congrese, reuniuni şi evenimente - există posibilitatea organizării unor evenimente / manifestari legate de afaceri, culturale sau ştiinţifice, deoarece există în structurile de cazare săli de •conferinţe moderne (Hotel Măgura, pensiunea Casa Creangă), dotate cu aparatură audio / video, care permit desfăşurarea acestei forme de turism, o activitate profitabilă pentru societăţile de turism.
• Turismul montan se poate practica în aria limitrofă oraşului, în Munţii Berzunţi şi Nemira, prin drumeţii montane, unde exista o reţea de poteci, dintre care unele sunt marcate. Mai pot fi menţionate :
  • vârfurile Sandru Mare (1639 m) şi Nemira (1648 m) - rezervaţie naturală complexă masivele muntoase Cerbu (886 m) şi Puf (1046 m) cu poteci marcate pentru amatorii de drumeţii
  • Vf. Lacos (1236 m) - punct de belvedere
  • culmea Berzunţi, cu Vf. Măgura (982 m)
  • pasul Oituz (863 m altitudine)
  • cele "300 de scări", un drum în serpentină format din trepte lungi de piatră, ce urcă pe muntele Sandru din staţiunea Slănic Moldova
  • Dealul Perechiu (rezervaţie naturală, acoperit cu vegetaţie abundentă, cu diverse elemente termofile)
  • văile săpate în munţi de Trotuş şi afluenţii săi Uz, Dofteana, Slănic, Oituz, Caşin, Tazlăul Mare