Graur                                                        

Graurii, reprezentanti ai familiei Sturnidae, pot fi caracterizati dupa aspectul lor ca fiind reproduceri în miniatură ale corvidelor.

Desi au o conformatie zvelta, dau impresia de păsări viguroase.

Zborul lor grabit si zgomotos este sustinut de bataile rapide ale aripilor. Pe sol se deplasează cu un pas clatinat, dar sigur şi vioi.

Toate speciile de graurii sunt agitate, preocupate si foarte galagioase.

Corpul lor dolofan este acoperit de un penaj intunecat. Sunt păsări gregare, extrem de raspandite in Eurasia.

Cel mai cunoscut reprezentant al familiei Sturnidae este graurul european (Sturnus vulgaris), care a fost aclimatizat in America de Nord la sfarsitul secolului al XIX – lea.

Primăvara penajul masculului este negru, cu nuante de verde şi purpuriu. Penele partii anterioare a corpului au varful galben deschis, iar aripile sunt negre-cenusii, cu o margine maro-roscata.

Femela, care poate atinge cca. 20 cm. în lungime, nu este la fel de sclipitoare şi lucioasa ca masculul.

Dupa naparlire, toate penele au varfurile de culoare cafeniu deschis, iar pieptul este acoperit de varfuri albicioase, astfel incat păsărea are un aspect punctat.

Deşi cea mai mare parte a graurilor trăieste în păduri le mari, o parte considerabila s-a obisnuit sa convietuiasca cu omul, în special datorita faptului ca acesta le ofera ocazii de cuibarit in curti şi gradini.

Graurii isi instaleaza cuibul în scorburi, pe lângă case, în crapaturile zidurilor sau sub capriori, iar acesta consta intr-o aglomerare dezordonată de paie, iarba şi pene moi.

Femela depune o ponta de 5-6 ouă , de un albastru palid, lucioase şi lunguiete, pe care le cloceste vreme de 14 zile.

Deşi cantecul graurilor nu este deosebit de frumos, semănand mai mult a palavrageala, este executat cu voiciune şi veselie şi este placut auzului, anuntand venirea primaverii.

Graurii se pricep sa imite şi cântecul altor păsări, redand cu maiestrie glasul acestoră şi chiar sunetele care se disting în preajmă sa.

Pentru a se curăţa de paraziti, graurii au descoperit o metoda inedita: extrag insecticidul din furnici.

Acidul formic pe care furnicile il improasca din abdomen atunci cand sunt deranjate este răspândit pe penele de pe aripi şi de pe coada cu ajutorul ciocului, avand rolul de a distruge parazitii din penajul păsărilor.